So young & full of running

tumblr_mzey6q4bKY1skrctjo1_500

El s-a pus să doarma lângă mine. Simțeam că vrea să scape de realitatea lui, cea în care eu greșisem.

E bărbat, îmi spun. Poate nici acum nu și-a dat seama că tot comportamenul meu nu așteptă decât un lucru: să-mi sărute mâna. E amuzant într-un fel cum am așteptat asta de la toți bărbații din viața mea. M-aș fi gândit că e destul de simplu să săruți măna unei femei. Câte înțelesuri ascunse se află acolo, câte mesaje de iubire, câte riduri sărutate și cătă eternitate.

Incertitudinea doare cel mai tare. Este el, bărbatul care nici în ultimul ceas nu mi-ar săruta mâna, ceea ce îmi trebuie? O să trec testul de rezistență? O să trec de o săptămână?

Stau aici în frig și te aștept, timp de zece minute. Am părul ud și sunt plină de dor. A trecut atât de mult timp și totuși parcă a fost ieri. Nu ai ieșit nicio secundă din mine pentru că te văd în fiecare bărbat care trece pe stradă. Te văd în oameni ai străzi, în oameni la costum, în oameni în trening, în profesori, în tata și în bunic. Orice bărbat îmi amintește de existența ta.

Ți-a expirat timpul, nu mai am nicio secundă ascunsă pe nicăieri…și totuși, oricât de mult ai mai întârzia stau în frigul acesta îngrozitor. Nu mi-am pierdut speranța. Deși e atât de greșit, atât de bolnăvicios și murdar.

Dau de tine în supermarket, în versurile melodiilor, în pătura în care mă învelesc, în textele astea idioate care le citesc pentru tine și în paharul de vin.

Nici până în ziua de azi nu pot spune cu voce tare ceea ce urmează să îți scriu: mi-am dat seama că tu ești omul pe care mi-l doresc, dar și cel care îmi trebuie.

Din nefericire însă, încă nu știu daca eu sunt omul acela pentru tine.

Mi-ai spus că sunt deosebită și cea mai frumoasă femeie din lume. Și ți-am zis că minți, dar Doamne, habar nu ai cât de multe te-am crezut. Chiar dacă nu mi-ai spus-o prin vorbe, chiar dacă a fost o simplă privire, te-am crezut.

Știu că mă vrei. Știu că de fiecare dată te uiti timp de 3 secunde în ochii mei și apoi îți schimbi privirea. Știu că te așezi mai departe pentru că ți-e frică de mine. Ți-e frică de puterea pe care aș putea să o am asupra ta. Ți-e frică de cum aș putea să te calc în picioare. Ți-e frică să nu fiu femeia pe care nu o să o uiți niciodată. Și acum uită-te în oglindă. Mă vezi și acolo, nu-i așa?

Trei cuvinte pe săptămână nu o să te țină la distanță de mine. Cum nici 70 000 de cuvinte nu te-ar apropia mai mult. Nici măcar țigările alea pe care le fumezi nu te scapă de boala care-ți sunt. Km pe care îi avem în noi sunt mult mai mulți decât cei de pe hartă. Tricoul tău roșu nu m-a împiedicat să-ți spun la revedere. Când mă uit la tine nu mă uit niciodată fără rost. Am învățat cum bei cafeaua, cum te joci cu paharul în mână. Mi-e milă și groază de tine. Te ascunzi pentru că mă dorești atat de mult?

Ce mai așteptăm? Ce ne mai trebuie? De câtă nebunie avem nevoie pentru emoțiile alea de care spuneai? Îți trebuie mai multe de o tablă să desenezi schema dintre noi?

Ai adormit, somn ușor..

Anunțuri

Ești sigur că e nebunie?

tumblr_lxxe0yJ8sb1qjkjsko1_400

Astăzi

Când am văzut cea mai frumoasă urmă lasată de un avion pe cer

m-am gândit la tine

cu lăcomie și tristețe.

Te-am urât și te-am chemat la mine

Să mă ții în brațe

Măcar o clipă.

Ca să știu și eu

Ce înseamnă o eternitate.

Ești aici în mine

Ca un cancer, de care nu pot să scap.

Nici nu ai idee cât de aproape ești.

avioane de hârtie (sau despre cum nu mai pot să zbor)

tumblr_n4gh8l70LE1sl3euto1_500

Ce mă fac acum , când nu mai pot să mă transform în ceea ce nu sunt?

Ce să mă fac când nu mai pot să mă salvez de celălalt eu?

Cine o să vină să mă splele cu întuneric pe față?

Acum, mai mult ca niciodată

Mi-e dor de Maria.

Acum, mai mult ca niciodată

M-am săturat de Elena.

Îmi doresc să o scot din mine. O alung neîncetat

Și cand e gata să plece, nu pot să o las

Pentru că îmi amintesc de fiecare dată că prima oară te-am văzut prin ochii ei.

Și mă repet: ce mă fac acum, când nu mai pot să mă transform în ceea ce nu sunt?

tesimtcumexiști

tumblr_n7cm9f4do91qjrywmo1_500

În ziua aia mi-am cumpărat o rochie. Era albă, lungă pană în pămant și cu mâneci largi. Aveam părul prins în coc. Eram fericiți și mergeam pe o stradă cu sens unic, plină de frunze tocite de pantofi tărăganați.

Dar nu despre asta vreau să vă povestesc. Ani mai târziu, cu aceasi rochie te-am regăsit în tocul ușii. Știu precis că aveai o cravată verde și barba crescută puțin, cât să mă plâng că îmi zgârii fața. Am mers la piscină dansând frenetic cu un pahar de vin roșu în mână. Tu mă priveai și râdeai la mine, ca un părinte protector. Și deabia atunci am înțeles că toate temerile noastre de la început, toate fricile s-au transformat în încredere. Pentru că în clipa aia, când țineam atat de sigură paharul de vin în mână, m-am uitat în ochi tăi si am văzut o explozie de stele. Și mult, mult praf.

Te-am sărutat intens, ți-am simțit saliva, limba, mâna pe șoldul meu care aluneca ușor. Am simțit cum mi-au crescut bătăile inimii. Am simțit că am fost a ta, nu din prima clipă în care te-am văzut, ci din prima clipă în care am început să fiu.

Acum e iarnă și te aștept să vii. Am învățat într-un final să gătesc. Te aștept, deși ședința ta se lungește. Mi-e dor de palmele pe care mi le pui peste obraji când mă săruți. Stăm lângă foc și ne cuibărim- da, cuibărim e cuvântul cel mai potrivit. S-a topit și zăpada de afară de dragul nostru.

Și îți scriu acum, în lipsa ta, în pauza mea de masa, cât de mult îmi lipsești. Îți scriu să-ți mulțumesc pentru familia minunată care-mi ești.

cobra și mangusta

tumblr_n6c7p4tSvM1qhwiteo1_500

Am încercat să-ți scriu ca să nu mă uiți. Dar nu ție, nu. Tu-ului din mine. Ființei tale care bate acolo, în colțul stâng al inimii mele.

Am încercat să îți scriu pentru că, după mult timp, mi-am dat seama că nu te pot uita. Nu te pot alunga. Nu am nici un buton de delete. Nu pot să fac tabula rasa cu tine.

Te văd cum mă aștepți. Și e cel mai frumos vis pe care îl am. Visez cum îți calc cămașa. Deși niciodată nu am putut înțelege cum să ții masa de călcat în birou. Nu am putut înțelege nici de ce nu ai fost niciodată prezent. Sau viu măcar.

Nu înțeleg de ce a trebuit să mi te creez. După corpul meu, după mâinile mele. Să te modelez după firele mele de păr. De asta mi-ai strigat de un infinit de ori cât sunt de perfectă…pentru că eu te-am făcut după mine!

Am fost Dumnezeul tău. Și tocmai de asta a trebuit să nu te întâlnesc niciodată.

Am fost însuși semnul crucii, pâinea pe care ai mâncat-o și vinul pe care l-ai băut.

Am fost dansul în sine. Libertatea, furia, dorința, dragostea, contopirea.

Am fost eu, am fost tu. Am existat pentru amandoi.

Vino la mine. Găsește-mă. Mută-te cu mine. Fă copii cu mine. Iubește-ma.

Și știi..ți-am zis că

Nu ai pe cine să fii gelos

Nu e nimeni mai presus decât tine.

contorsionism

adonis

Nu mai știu ce o să fie mâine. Nu știu dacă o să mai trăiesc. Nu știu dacă o sa mai am aceiași ochi, aceleași buze. Nu mai știu cum o să-ți fie vocea prin telefon.

Nu mi te mai amintesc. Nu-mi mai amintesc când mi-am dorit să fii bărbatul care îmi sărută mâna. Sau cel langă care o să stau mereu. Nu-mi mai amintesc nimic despre tine. Ești doar o umbră pe care o văd seara și mă lasă să o sărut, dar niciodată de la înălțime.

Când mă plimbam pe străzi îți auzeam vocea. Mă întorceam după tine. Te vedeam mereu în spatele meu. Erai îmbrăcat tot cu cămașa aia neagră. Aveai un pahar de vin alb în mână. Nu înțelegeam niciodată de ce cineva ar bea în mijlocul zilei vin. Mai ales alb.

M-am îmbolnăvit de tine. Căteodată mi te imaginez cum vii și mă iei de la școală. Cum îmi aduci flori și mi le pui în păr. Cum făceam picnic, mai știi? Fix în pat. Apoi mă uit la tine în poze. Nu înțeleg nimic din ce ești.

Te urăsc când bei și-mi faci promisiuni. Te urăsc când pleci și-ncui ușa după tine.

Patul tău nu plânge după mine? Ai reușit oare să găseți telecomanda? Vecinele tale mai sunt la parter în fața liftului? Ai prins trenul? Ăla de ora unu..

Mai știi cum s-a oprit muzica la primul nostru sărut? Nu mai știi, erai beat și atunci. Erai beat de mine? Cât aș fi vrut să fii beat de mine..

Mi-e dor de tine. Nu mă mai ascult. Nu mă mai văd. Nu mai am mâini și nici picioare. Sunt un embrion în tine. Zac în tine. Mă hrănesc cu tine. Și tu nici măcar nu mă cunoști.

”ți-am zis să nu mă pierzi”

tumblr_n67v09FYBt1r1arpmo1_500

M-am tăiat cu tine pe buze. Și-mi sângerezi. Mai ții mine noaptea în care erai beat de mine?

Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni. Te urasc cum n-am urât pe nimeni.

Te văd în tot, în tastele astea strâmbe peste care apăs.

Vreau să te alung și să te păstrez. Să te alung și să te păstrez.

Vreau să-ți amintești

Cum

În seara aia

m-am tăiat la deget

în cioburile de la paharul tău de vin

și cum am țipat.

Să stii că nu m-a durut tăietura.

Tu m-ai durut.

Tu.

morga poeziei

5eb57d35b7598c030adf1fb33a247b6e

Doamne, mi-ai luat buzele

 Și le-ai tocit

mi-ai luat ochii

și mi i-ai înlăcrimat.

Doamne, mi-ai luat mâna stângă

Și mi-ai pus-o peste piept

Să simt că acolo

În mine,

Mai bate ceva.

Dar ce să mai bată?

Când el nu-mi mai sărută mâinile?

Când pielea fuge de mine

Și caută mirosul lui?

Când florile din suflet

Au putrezit

Și miros

A miercuri cu ploaie și vijelie?

Zi-mi tu mie, Doamne, ce să mai bată?

6 în doi

302402_422824327759109_2017002196_n

Plângeau muții

După frumusețea cuvintelor tale

Și orbii, ah! Orbii

Se mirau de măreția ta

Tu îmi sărutai fiecare fir de păr

Și mă țineai în brațe

Și mi-ai zis

”ce melodie vrei să pun?

Sau vrei să ascultăm muzica Bucureștiului?”

Ce nu știi

E că tot ce-mi doream să ascult atunci

Erau bătăile inimii tale

Și pielea ta, lipită de urechile mele.

Când mi-ai sărutat mâna prima oară

Până și Dumnezeu era gelos.

Și ne blestema.