undeva prin 2000

Nu, nu am stiut,chiar niciodata
De unde vin si încotro ma duc,
Dar am ramas tacuta,stupefiata
De griul monotonului mormânt.

Si vii,si morti,chiar si fantome
Trecut-au prin cearsaful meu,
Ce îmi spuneau cuminti,ca nu sunt eu,
Ca sunt un vis repetat mai mereu.

Nu,nu am stiut-chiar niciodata
Ca toate acele sâmbete tarzii,
Îmi vor simti gustul amar de ciocolata
Pe care doar mortii il mai pot simti.

Si nici nu am stiu,desi-i tarziu,
Nu am stiut ca tu ai fost mereu,
Si o fantoma,si un mort,si-un viu,
Ce s-a plimbat pe sub cearsaful meu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s