22, 55 și miercuri

Ploua în ziua aia
Si eu mergeam spre tine, udă
Cu o pălarie pe cap
Și o bluză neagră
Și mi-ai spus atunci:
”ieri erai mai veselă, erai în alb
Azi ce s-a întămplat?”
Ții minte ce ți-am răspuns?
Ți-am zis că port doliu
După mine
Dupa Elena care aș fi putut sa fiu
Și dupa, când îmi era frică sa mă uit
În ochii tăi
Tu îmi furai zâmbetul
Trist
Apoi ne-au picat ploile în inimi
Și ne-am curățat
Unul de altul
Am știut atunci
Când eram în drum spre școală
Sau spre soare
Că balta în care am călcat
A murdarit tot ce era pur între noi
Și stau acum și mă întreb
De ce să mă leg de pietre
Care să îmi lovească stomacul
?!
De ce să îmi iasă oasele din mine
Pentru un om
Care n-a văzut niciodată
n-a văzut niciodată…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s