de vorbă cu mine, prima parte din multe câte vor urma

christopeher mckenney

Îmi amintesc de zilele în care ne plimbam pe strazile din Milano. Într-o seară am stat în cameră o oră să îmi descurci mărgelele.

mi-e dor de tine.

mi-e dor de ce puteam să fim.

Te urăsc de mii de ori pentru că mi-ai furat Parisul. Și datul cu schiurile. Mi-ai furat marea și plimbările cu trenul.

Simt nevoia să îți scriu. Simt nevoia să îți spun că femeia asta ar fi trăit pentru tine.

Da, zic bine. Aș fi trăit pentru tine.

Azi mi-am luat o carte cu rețete. Si nu ție o să îți gătesc.

–       Mă iubești?

–       Din când în când.

Azi am înțeles vorbele astea. Azi ți-am înțeles din-când-în-cândul.

Azi îți zic că nu o să mă întorc la tine. Azi îți zic că nu o să mă mai prefac. Azi îți zic că o sa încep să fiu eu. Cu toată puterea mea.

Azi îți zic că aș fi dat tot ca să fiu cu tine, mai puțin pe mine.

Pe mine vreau să mă cresc. Treptat. Cu multă poezie și flori de câmp.

Plâng și îți scriu. Plâng și te rog. Plâng cu urme de adio lăsate pe buze.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s