contorsionism

adonis

Nu mai știu ce o să fie mâine. Nu știu dacă o să mai trăiesc. Nu știu dacă o sa mai am aceiași ochi, aceleași buze. Nu mai știu cum o să-ți fie vocea prin telefon.

Nu mi te mai amintesc. Nu-mi mai amintesc când mi-am dorit să fii bărbatul care îmi sărută mâna. Sau cel langă care o să stau mereu. Nu-mi mai amintesc nimic despre tine. Ești doar o umbră pe care o văd seara și mă lasă să o sărut, dar niciodată de la înălțime.

Când mă plimbam pe străzi îți auzeam vocea. Mă întorceam după tine. Te vedeam mereu în spatele meu. Erai îmbrăcat tot cu cămașa aia neagră. Aveai un pahar de vin alb în mână. Nu înțelegeam niciodată de ce cineva ar bea în mijlocul zilei vin. Mai ales alb.

M-am îmbolnăvit de tine. Căteodată mi te imaginez cum vii și mă iei de la școală. Cum îmi aduci flori și mi le pui în păr. Cum făceam picnic, mai știi? Fix în pat. Apoi mă uit la tine în poze. Nu înțeleg nimic din ce ești.

Te urăsc când bei și-mi faci promisiuni. Te urăsc când pleci și-ncui ușa după tine.

Patul tău nu plânge după mine? Ai reușit oare să găseți telecomanda? Vecinele tale mai sunt la parter în fața liftului? Ai prins trenul? Ăla de ora unu..

Mai știi cum s-a oprit muzica la primul nostru sărut? Nu mai știi, erai beat și atunci. Erai beat de mine? Cât aș fi vrut să fii beat de mine..

Mi-e dor de tine. Nu mă mai ascult. Nu mă mai văd. Nu mai am mâini și nici picioare. Sunt un embrion în tine. Zac în tine. Mă hrănesc cu tine. Și tu nici măcar nu mă cunoști.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s