So young & full of running

tumblr_mzey6q4bKY1skrctjo1_500

El s-a pus să doarma lângă mine. Simțeam că vrea să scape de realitatea lui, cea în care eu greșisem.

E bărbat, îmi spun. Poate nici acum nu și-a dat seama că tot comportamenul meu nu așteptă decât un lucru: să-mi sărute mâna. E amuzant într-un fel cum am așteptat asta de la toți bărbații din viața mea. M-aș fi gândit că e destul de simplu să săruți măna unei femei. Câte înțelesuri ascunse se află acolo, câte mesaje de iubire, câte riduri sărutate și cătă eternitate.

Incertitudinea doare cel mai tare. Este el, bărbatul care nici în ultimul ceas nu mi-ar săruta mâna, ceea ce îmi trebuie? O să trec testul de rezistență? O să trec de o săptămână?

Stau aici în frig și te aștept, timp de zece minute. Am părul ud și sunt plină de dor. A trecut atât de mult timp și totuși parcă a fost ieri. Nu ai ieșit nicio secundă din mine pentru că te văd în fiecare bărbat care trece pe stradă. Te văd în oameni ai străzi, în oameni la costum, în oameni în trening, în profesori, în tata și în bunic. Orice bărbat îmi amintește de existența ta.

Ți-a expirat timpul, nu mai am nicio secundă ascunsă pe nicăieri…și totuși, oricât de mult ai mai întârzia stau în frigul acesta îngrozitor. Nu mi-am pierdut speranța. Deși e atât de greșit, atât de bolnăvicios și murdar.

Dau de tine în supermarket, în versurile melodiilor, în pătura în care mă învelesc, în textele astea idioate care le citesc pentru tine și în paharul de vin.

Nici până în ziua de azi nu pot spune cu voce tare ceea ce urmează să îți scriu: mi-am dat seama că tu ești omul pe care mi-l doresc, dar și cel care îmi trebuie.

Din nefericire însă, încă nu știu daca eu sunt omul acela pentru tine.

Mi-ai spus că sunt deosebită și cea mai frumoasă femeie din lume. Și ți-am zis că minți, dar Doamne, habar nu ai cât de multe te-am crezut. Chiar dacă nu mi-ai spus-o prin vorbe, chiar dacă a fost o simplă privire, te-am crezut.

Știu că mă vrei. Știu că de fiecare dată te uiti timp de 3 secunde în ochii mei și apoi îți schimbi privirea. Știu că te așezi mai departe pentru că ți-e frică de mine. Ți-e frică de puterea pe care aș putea să o am asupra ta. Ți-e frică de cum aș putea să te calc în picioare. Ți-e frică să nu fiu femeia pe care nu o să o uiți niciodată. Și acum uită-te în oglindă. Mă vezi și acolo, nu-i așa?

Trei cuvinte pe săptămână nu o să te țină la distanță de mine. Cum nici 70 000 de cuvinte nu te-ar apropia mai mult. Nici măcar țigările alea pe care le fumezi nu te scapă de boala care-ți sunt. Km pe care îi avem în noi sunt mult mai mulți decât cei de pe hartă. Tricoul tău roșu nu m-a împiedicat să-ți spun la revedere. Când mă uit la tine nu mă uit niciodată fără rost. Am învățat cum bei cafeaua, cum te joci cu paharul în mână. Mi-e milă și groază de tine. Te ascunzi pentru că mă dorești atat de mult?

Ce mai așteptăm? Ce ne mai trebuie? De câtă nebunie avem nevoie pentru emoțiile alea de care spuneai? Îți trebuie mai multe de o tablă să desenezi schema dintre noi?

Ai adormit, somn ușor..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s